„D-ale Carnavalului”
„D-ale Carnavalului” – Spectacol de teatru-dans
Regia si coregrafia: Ioan Tugearu
Scenografia: Marfa Axenti
Scenariu: Liliana Tugearu, după Ion Luca Caragiale
Pregătire text: Pușa Darie
Maeștri de balet: Mihail Motovilov, Dorina Cotorobai, Sergiu Cotorobai
Colaj muzical: Ioan Tugearu, Antonel Oprescu
Filmări și proiecție: Antonel Oprescu
Ansamblul de balet al Operei Naționale Române Iași
Elevii Secției de Coregrafie ai Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” Iași
Soliști:
Nae – Sergiu Cotorobai
Mița – Roua Răuț
Didina – Pamela Tănase
Candidat – Dumitru Buzincu
Iordache – Marian Chirazi
Crăcănel – Bogdan Elisei Tuluc
Pampon – Adrian Ciapă
Ipistatul – Alexandru Sebeși
Chelner – Gheorghe Iftinca
Caragiale în lumea dansului
Deși personajele sale sunt atât de viu conturate, încât s-au desprins din paginile textului și au căpătat o identitate ce ne pare integrată lumii reale – o lume din timpul lui Caragiale și din toate timpurile care i-au urmat până în ziua de astăzi – opera sa a servit rar ca punct de plecare al unei creații coregrafice.
Adina Cezar s-a aplecat asupra operei lui Caragiale, într-un alt ”An Caragile”, cel din 2002, montând la compania constănțeană a Teatrului de Balet “Oleg Danovski” spectacolul „La douășpe trecute fix”, o interpretare liberă a unora dintre personajele pieselor sale. Și tot o interpretare liberă, inspirată din toată opera lui Caragiale, sau mai bine zis din spiritul său, a conturat și Gigi Căciuleanu, în actualul “An Caragiale” din 2012, în spectacolul „D’ale noastre”, prezentat pe scena Teatrului Național din București.
Opera Națională Română din Iași a dorit să montez, însă, o piesă anume, D’ale Carnavalului, cu personajele și situațiile sale specifice. În acest fel am fost strâns în chingile replicilor care se succed vertiginos și schimbă pe loc raporturile dintre personaje, dându-mi mult mai puțină libertate decât într-o selecție de personaje și de situații pe care aș fi făcut-o singur. În acest context, am păstrat câteva replici definitorii pentru unele conjuncturi, lăsând apoi dansului cuvântul, de a spune pe limba lui, cum îi apar lui eroi ca Nae, Mița, Didina, Pampon, Crăcănel sau Iordache, cum se definesc ei prin mișcări și atitudini. Și, pe alocuri, mi-am permis să evadez, dincolo de cadrul strict al piesei, dar nu și dincolo de culoarea lumii lui Caragiale.
În cadrul unui an atât de bogat în creații teatrale și literare, care au dat din nou viață operei lui Caragiale sau au comentat-o din nenumerate unghiuri de vedere, personajele ieșene care au ieșit, cu ajutorul dansului, din paginile piesei „D’ale Carnavalului”, sper să se poată regăsi și recunoaște ca parte a aceste lumi eterne și totuși mereu actuală, mereu recentă.
Ioan Tugearu
Categorised as:
Comments are disabled on this post