Ansamblul „Archaeus” condus de Liviu Dănceanu:
Anca Vartolomei, violoncel
Rodica Danceanu, pian
Dorin Gliga, oboi
Ion Nedelciu, clarinet
Șerban Novac, fagot
Sorin Rotaru, percuție
Marius Lacraru, vioară

Liviu Dănceanu
„Exerciții de admirație”, op.101 (18 duete de caracter)
* nr. 4 – hinduși: oboi si violoncel
* nr. 5 – maghiari: clarinet si fagot
* nr. 6 – chinezi: percuție si pian
* nr. 7 germani: vioara si violoncel
* nr. 8 – armeni: oboi si fagot
* nr. 9 – japonezi:clarinet si percuție
* nr. 10 – români: violoncel si pian
* nr. 11 – ruși: oboi si vioara
* nr. 12 – spanioli: percuție si violoncel
* nr. 13 – americani: clarinet si pian
* nr. 14 – laponi: fagot si vioara
* nr. 15 – arabi: oboi si percuție
* nr. 16 – evrei: clarinet bas si violoncel
* nr. 17 – englezi: pian si fagot
* nr. 18 – greci: percuție si vioara
* nr. 19 – francezi: pian si oboi
* nr. 20 – ucraineni: violoncel si fagot
* nr. 21 – italieni: clarinet si vioara

Înființat în 1985, cu scopul de a promova cele mai diverse tendințe și orientări din muzica contemporană, format din ansamblul Archaeus activează sub egida Uniunii Compozitorilor din România.
Au susținut peste 300 de concerte în care au interpretat peste 550 de lucrări (multe dintre ele în premieră), semnate de 300 de compozitori români și străini, în 80 de orașe, în peste 100 de săli de concert din România, din întreaga Europă și din SUA. Au participat de asemenea la numeroase festivaluri și evenimente muzicale internaționale din București, Paris, Viena, Salzburg, Budapesta, Geneva, Huddersfield, Berlin, Bonn, Köln, München, Hanovra, Copenhaga, Moscova, Lisabona, Sofia, Chișinău, Bratislava, Roma, Torino, New York, Cleveland, Washington etc.
În paralel, ansamblul a înregistrat mii de minute de muzică pentru Societatea Română de Radiodifuziune și pentru posturi de radio străine, ca și discuri, casete video și audio.
Au realizat coloana sonoră a peste 20 de filme de animație, documentare, filme experimentale etc. Repertoriul lor extrem de variat acoperă stiluri și perioade muzicale diferite, incluzând muzica bizantină și muzica contemporană.
Pentru activitatea sa, ansamblul a fost răsplătit cu Premiul ATM în 1987, Premiul Criticii în 1991, Premiul Publicației „Muzica Azi” în 1996, Premiul „Scores” în 1997.

Liviu Dănceanu (n. 1954, Roman) a studiat compoziția cu Ștefan Niculescu, la Conservatorul bucureștean. Este compozitor, publicist, dirijor, profesor de istoria muzicii, estetică, stilistica barocului la Universitatea Națională de Muzică din București.
„Exercițiile sale sunt o sursă de meditație asupra ceea ce înseamnă admirația, și ce poate ea declanșa; împlinirea, desăvârșirea ființei și împăcarea sunt câteva răspunsuri date de însuși compozitorul.
Obiectul admirației îl constituie douăzeci și una de nații, respectiv, de culturi muzicale diferite, pe care Liviu Dănceanu le-a portretizat în sunete, oferind publicului păreri subiective, concise, dar pătrunzătoare la adresa: scoțienilor, polonezilor, țiganilor, hindușilor, maghiarilor, chinezilor, germanilor, armenilor, japonezilor, românilor, rușilor, spaniolilor, americanilor, laponilor, arabilor, evreilor, englezilor, grecilor, francezilor, ucrainenilor și italienilor. Întreaga enumerare corespunde înșiruirii celor 21 de piese, toate duo-uri instrumentale, combinații ale instrumentelor din ansamblu, și reprezintă totalul Exercițiilor de admirație, op. 101 compuse de Liviu Dănceanu.
Piesele au fost precedate de fiecare dată de… bancuri ilustrative la adresa respectivului popor (sau etnii), rostite fie de prezentator, fie de cei prezenți în sală! încă un experiment realizat ad hoc de compozitor: acela de a transforma publicul în actor, slujindu-se de o trăsătură specifică neamului românesc – umorul… portretele s-au succedat unul după altul, atât cele muzicale, cât și cele „literare”, ambele tratând aspecte pozitive, esențiale sau individualizante ale nației în cauză. Scoțienii, bunăoară, au fost ilustrați (de oboi și clarinet) prin pasaje muzicale, care trimiteau cu gândul la instrumentul lor tradițional, cimpoiul; țiganii – prin spiritul pasional și ritmurile pregnante (de către pian și vioară); hindușii – cu ajutorul violoncelului și oboiului, respectiv imitații ale cântului netemperat, oscilant; germanii – prin multiple fragmente aluzive la tradiția lor muzicală, teme din fugile lui J. S. Bach fiind transformate și alăturate unor alți reprezentanți ai spațului german (și austriac) precum Mozart, Schubert sau Wagner. Exemplele pot continua, dar nu ar fi la fel de „vii” precum muzica.
Portretele și schițele și-au păstrat individualitatea până la ultimul, rezultând în final cele 21 de piese cu tușe timbrale specifice, admirative… o încercare reușită de a trezi sensibilitatea și alte sentimente nobile celor prezenți în sala de concert! La aceasta a concurat inclusiv interpretarea oferită de membrii Ansamblului Archaeus.”
Irina Stănescu, Fragmente de cronică, 28 februarie 2007

Categorised as:

Comments are disabled on this post