Constantin Răileanu, percuție, voce
Alexandru Stoica, al-ūd, vioară
Andrei Zamfir, saz (bağlama), chitară
Alina Horez, vioară

Partea I

1. Peșrev makam Buzurk (Colecția Dimitrie Cantemir sec. XVII-XVIII)
2. Peșrev makam Bestenigar (Colecția Dimitrie Cantemir sec. XVII-XVIII)
3. Peșrev makam Zengüle (Colecția Dimitrie Cantemir sec. XVII-XVIII)
4. Peșrev makam Rast (Colecția Dimitrie Cantemir sec. XVII-XVIII)
5. Peșrev makam Muhayer (Colecția Dimitrie Cantemir sec. XVII-XVIII & Sarabanda – Colecția Ali Ufki sec. XVII)
6. Ti megali simfora (Ce mare nenorocire) – stihuri alese (Colecția Spitalul Amorului, Anton Pann sec. XIX)

Partea a II-a
1. Hicaz Sirto – sultan Abdul Aziz sec. XIX & Nu ma pedepsi stăpână – stihuri alese (Colecția Spitalul Amorului, Anton Pann sec. XIX)
2. De-ai ști sufletelul meu (Colecția Spitalul Amorului – stihuri alese, Anton Pann sec. XIX & Uskudar & Apo xeno – stihuri alese – muzică constantinopolitană sec. XIX)
3. Colaj de dansuri românești sec. XIX. Autori anonimi (Colecția Izvoare ale muzicii românești, Gheorghe Ciobanu 1976)
4. Nu mai poci de ostenit (Colecția Spitalul Amorului, Anton Pann sec. XIX)
5. O, Moldavie iubită! – stihuri alese – sec. XIX (Mitropolitul Veniamin Costachi de Protosinghel Vasile Vasilache, 1941, Mănăstirea Neamțu)

Ansamblul vocal-instrumental de muzică veche Anton Pann a fost fondat în toamna anului 2004, din inițiativa unui grup de studenți ai Universității Naționale de Muzică din București – Facultatea de Teologie Ortodoxă.
Membrii grupului și-au stabilit drept scop redescoperirea, cercetarea și interpretarea muzicii vechi românești, din epoca medievală pînă la finele veacului 19 – repertoriu încă necunoscut de public. Muzicienii ansamblului își propun astfel să reînvie o tradiție muzicală uitată, prin versiuni interpretative cît mai apropiate de ethos-ul originar.
După opt ani de activitate perseverentă, repertoriul ansamblului a crescut continuu, cuprinzînd astfel muzică de Anton Pann, Gh. Ucenescu, precum și cîntări din vechi colecții de Moldavus, Valachus, Caioni, Anon imus și Dimitrie Cantemir. La acestea se adaugă piese din tradiția medievală europeană – occidentală și orientală. Lucrările sunt mai întîi alese și transcrise din manuscrise autentice. Ansamblul abordează deopotrivă genul religios și laic, realizînd concerte în țară și în străinătate, de asemenea înregistrări pe disc.
Principalele surse muzicale abordate sunt: muzica medievală, balcanică, occidentală, orientală, folclor.
În februarie anul acesta, Ansamblul Anton Pann a fost invitat să participe, alături de formații similare din Europa precum Hespérion XXI condus de Jordi Savall, la Festivalul Internațional de la Veneția, cu muzică de Dimitrie Cantemir.
Membrii grupului cîntă pe instrumente moderne și medievale, din tradiția orientală și occidentală.

Cvartetul Ad libitum
Alexandru Tomescu, vioara I
Șerban Mereuță, vioara a II-a
Bogdan Bișoc, viola
Filip Papa, violoncel

Pascal Bentoiu
Cvartetul nr. 2 op. 19 „al consonanțelor” (1973)
Adagio
Giusto
Larghetto
Allegro molto moderato

Ansamblul Nova Musica Viva
Cezar Horez, flaut
Alin Apetroaie, flaut
Florin Țaga, oboi
Alexandru Olaru, oboi
Mihai Ailenei, clarinet
Constantin Ailenei, clarinet
Ioan Gușă, fagot
Adrian Moisuc, fagot
Romeo Popa, corn
Paul Patraș, corn
Marius Cioată, trombon
Ciprian Ciotloș, pian
Virgil Prisacariu, contrabas
Cristina Popescu, percuție
Radu Lupu, percuție

Sabin Păutza
Jocuri IX – „Ecou”

Divertismentul nr. 2
Silent movie (a rag time)
Bossa-Nova
Charleston
Tangou
Fiesta

Cvartetul de coarde Ad libitum a fost fondat în anul 1988, la Universitatea de Arte George Enescu din Iași. După ce a beneficiat de îndrumarea profesorului Bujor Prelipcean, iar mai apoi din partea unor cvartete de renume precum Fine Arts, Juilliard sau Amadeus, Cvartetul Ad libitum a cîștigat în 1997 Marele Premiu, Premiul Presei și Premiul mecenatului muzical la Concursul de la Evian, considerat cea mai importantă competiție de gen din lume. Au urmat și alte succese notabile, între care trebuie amintit Premiul I la Concursul Max Reger din Germania.

„În urmă cu un an, violonistul Adrian Berescu a fost desprins din constelația Ad libitum de o întorsătură tragică a destinului. După aceasta pierdere, Alexandru Tomescu a reîntregit configurația muzicala. Au inceput un nou drum și un nou destin, al cărui simbol este primul compact disc în aceasta noua formulă: Ad libitum Primus.” (dintr-un text de Oana Hristea)

Stagiunea 2012–2013 prezintă și pentru ad-libitum-i o conotație aniversară: în 2013, cvartetul împlinește un sfert de veac de carieră artistică! De aceea, planurile sunt multe și ambițioase și ele încep cu acest prim concert din Festivalul de muzică românească și cu o pagină consacrată din repertoriul de gen: Cvartetul consonanțelor de Pascal Bentoiu.

Ansamblul Nova Musica Viva a fost creat la inițiativa unui grup de instrumentiști-suflători din orchestra simfonică a Filarmonicii ieșene, cu cîțiva ani în urmă. Ulterior au adoptat titulatura de mai sus, pentru a evoca una dintre formațiile de pionierat în explorarea muzicii noi, ce a făcut epocă în anii ’70– ’80 în viața muzicală ieșeană și nu numai – Musica Viva condusă de Vicente Țușcă.
Entuziasmul tinerilor instrumentiști din compartimentul de suflători al Orchestrei simfonice a Filarmonicii ieșene, asociat cu dorința de a redescoperi pagini muzicale uitate sau chiar ignorate de timp, a generat constituirea acestui ansamblu cameral, care dorește să abordeze și să aducă în atenția publicului, un repertoriu prea puțin cunoscut sau chiar necunoscut.
Tradiția muzicii de cameră ieșene, impusă de prestigiosul cvartet VOCES de aproape patru decenii și continuată cu aceeași măiestrie de discipolii lor, cvartetul Ad libitum, reprezintă o dovadă elocventă de profesionalism, de unde putem trage concluzia că adevăratul catalizator al performanței îl reprezintă muzica de cameră realizată la cel mai înalt nivel.
Repertoriul ansamblului acoperă diverse stiluri muzicale reprezentative, dar oferă și posibilitatea extinderii către alte tipologii și genuri, care depășesc tiparele tradiționale, conturând astfel un repertoriu complex.
La ediția precedentă a Festivalului, Ansamblul Nova Musica Viva a prezentat, după 25 de ani de la ultima interpretare, Dixtuorul enescian. La ediția de anul acesta, compozitorul Sabin Păutza a dedicat cele două lucrări ale sale formației filarmonice ieșene.

Partea I: Concertul claselor de compoziție

Universitatea Națională de Muzică București

Alexandru Sima, ARCHAEA I pentru clarinet si pian
Soliști: Radu Grelus, an I, asist. univ. Adriana Toacsen

Sebastian Androne, „Pentru Sabina” pentru vioara solo
Solistă: Raluca Stratulat

Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice Chișinău

Marian Ungur, Cvintet pentru instrumente de suflat
Interpreți: Gheorghe Doroș – flaut, Victor Roibu – oboi, Dan Leșanu – clarinet, Vladimir Taran – fagot, Vasile Braga – corn

Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca

Alexandru Murariu, „La cathédrale de Rouen”, trei impresii pentru flaut și vioară [cca 5 min.]
Oanța William Richard, Două preludii pentru pian [cca 7 min.], Trei lieduri: [total cca 5 min. 30]
Czégeni Izabella, „A mele visuri” (versuri de Alexandru Vlahuță)
Czégeni Izabella, Sonet (versuri de Alexndru Vlahuță)
Sonia Vulturar, „Solilocviu” pentru vioară solo [cca 4 min.]
Cora Miron, „Rêve d’enfant” pentru flaut și pian [cca 6 min 30]

Interpreți: Oana Bădescu – flaut, Czégeni Izabella – soprană, Hegedüs Loránd-Cristian – tenor, Sonia Vulturar – vioară, Ioana Vecean – pian, Cora Miron – pian

Universitatea de Arte „George Enescu” Iași

Izabela Vieriu, Suită de miniaturi pentru pian
Solistă: Izabela Vieriu

Denis Clivinschi, Sonatina pentru vioară și pian
Soliști: Bogdan Onofrei – vioară, Dragoș Cantea – pian

Paul Pintilie, Trio pentru flaut, clarinet și fagot
Soliști: Florin Leonte, flaut, Bogdan Irina, clarinet, Alin Dănilă, fagot

Partea a II-a:

Profesori creatori și interpreți

Cătălin Crețu, Sonata pentru pian
Solistă: Ionela Butu

Portret componistic Iulia Cibișescu-Duran

Suita pentru vioară și pian
Suita pentru vioara solo – 7 versuri de Bacovia
Sonata nr. 2 pentru vioară și pian

Interpretează Formația Art Contrast: Eugen Cibișescu-Duran – vioară, Iulia Cibișescu-Duran – pian

Iulia Cibișescu-Duran s-a născut în 1966, la Deva. Și-a făcut studiile muzicale la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca – compoziție muzicală cu acad. Prof. dr. Cornel Țăranu (1985–1990) și dirijat orchestră cu maeștrii Emil Simon și Petre Sbârcea (1991–1996). În 1991 a obținut titlul de doctor în muzicologie.
Susține numeroase concerte în țară și peste hotare. Este membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1992), a Asociației Române a Femeilor în Artă, a Societății Internaționale de Muzică Contemporană; de asemenea face parte din Professional Women’s Advisory Board of the American Biographical Institute, din 2000.
A fost distinsă în mai multe rînduri cu premii pentru compoziție și pentru interpretare dirijorală.
Creația sa cuprinde peste 70 de lucrări instrumentale, vocalinstrumentale, orchestrale și corale, interpretate în România, Germania, Franța, Italia, Brazilia, Bolivia, USA, Israel, Serbia, Australia.

Eugen Cibișescu-Duran s-a născut în 1968, la Bistrița. A studiat vioara și viola la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca.
În prezent este membru al orchestrei Operei Naționale Române din Cluj. Susține totodată o bogată activitate solistică în cadrul duo-ului Art Contrast, împreună cu soția sa, pianista și compozitoarea Iulia Cibișescu-Duran. Repertoriul formației este deosebit de bogat și divers, de la muzica clasică la cea contemporană – românească și internațională.

Iulia Cibișescu-Duran
Suita pentru vioară și pian este o lucrare modală alcătuită din piese scurte, foarte diferite ca imagistică și caracter. Există aici o diversitate de cîmpuri expresive, de imagini plastice care se suprapun sau se juxtapun în funcție de modalitățile de conducere ale discursului muzical.
Suita pentru vioară solo – 7 versuri de Bacovia are ca punct de plecare versurile bacoviene Și de lume tot mai singur, Dor de tine, Barbar cîntă femeia aceea, Va plînge toamna peste noi… care, transpuse în spațiul muzical conduc la o prezentare inedită, expresivă a textului liric.
Sonata nr. 2 pentru vioară și pian a fost distinsă cu Premiul UCMR (Filiala Cluj) pe anul 2006. Prima audiție absolută a avut loc la Festivalul Toamna muzicala clujeana, 2006.
În prima parte există o permanentă suprapunere a doua limbaje muzicale diferite: melodia lirică și pasională a viorii și o melodie alcătuită din fragmente scurte, cromatice la pian.
Partea a II-a este o tema cu 7 variațiuni libere, fiind concepută într-un mare crescendo de densitate și expresie. Tema are un profil ambivalent: tonal-funcțional, care se modifică ulterior, devenind modal.
Cea de-a III-a parte este un epilog, un moment liric foarte scurt, care aduce calmul după marile acumulări tensionale ale părții a II-a.
Autoarea

Irina Odăgescu – Tatăl Nostru
Doru Morariu – Cine este Dumnezeu (Prochimenul Mare, glas VII, după Filotei Moroșanu), Solist: Bogdan Blându
Gavriil Musicescu – Rugăciune
Walter Mihai Klepper – La mijloc de codru des
Sabin Păutza – Peste vîrfuri
Felicia Donceanu – Între păsări
Dan Buciu – Frica
Mircea Neagu – Hora mare pe bătute, suită corală pe teme moldovenești
Nicolae Bălan – Toconelele, baladă populară pentru recitator, toacă, clopot, cinel, tobă mare și cor mixt
Mihai Moldovan – Clopote
Vinicius Grefiens – Lăutăreasca
Alexandru Pașcanu – Variațiuni corale pe tema Chindiei

Corul Academic „Gavriil Musicescu” în prezent, Dirijorul Doru Morariu

Din noiembrie 1990, la conducerea Corului Gavriil Musicescu a venit dirijorul Doru Morariu, care a continuat și a intensificat munca de creștere numerică, repertorială și calitativă a ansamblului, astfel că în prezent, Corul Filarmonicii din Iași este tot mai cunoscut și apreciat în țară și în Europa.

Doru Morariu și-a propus o strategie pe perioade lungi, pentru a aduce ansamblul coral al Filarmonicii la nivelul simfonicului și pentru a-i transforma numele în renume. În prezent, aceste intenții s-au transformat în realitate, Corul Filarmonicii ieșene fiind astăzi considerat cel mai valoros ansamblu academic românesc.

Ultimele două decenii au însemnat o intensă activitate artistică, înregistrări, nenumărate concerte în Iași, în țară și peste hotare: Germania, Italia, Olanda, Polonia, Spania, în săli celebre precum Concertgebouw din Amsterdam, De Doolen din Rotterdam, Gewandhaus din Leipzig, Alte Oper din Frankfurt, la Stuttgart, Haga, Eindhoven, Utrecht, Baden-Baden etc.

Între evenimentele reprezentative se înscrie seria de concerte Maeștri ai artei corale. Au fost restituite astfel lucrări în primă audiție sau de mult uitate, precum și profiluri componistice: Claudio Monteverdi, Giovanni Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso, Gavriil Musicescu, Gheorghe Cucu, Sabin Drăgoi, Achim Stoia, Mircea Neagu, Vasile Spătărelu, Sabin Păutza, Cristian Misievici, Walter Mihai Klepper.

Repertoriul vocal-simfonic al Corului Academic Gavriil Musicescu este astăzi nelimitat, cuprinzând lucrări de: Bach, Beethoven, Brahms, Britten, Bruckner, M. A. Charpentier, Cherubini, Dvořák, Enescu, Fauré, Gounod, Händel, Haydn, Honegger, Mascagni, Mozart, Orff, Prokofiev, Puccini, Ravel, Rossini, Verdi, Wagner, Weber, etc.; de asemenea opera – în spectacol și în concert –, colinde de Crăciun, muzică de Paști, lucrări folclorice, muzică religioasă (catolică și ortodoxă), renascentistă, romantică, modernă și contemporană, românească și universală.

Partea I: Moderator: prof. univ. dr. Laura Vasiliu

„Iași, muzicieni și instituții”

Loredana Iațeșen (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
Mansi Barberis – personalitate a culturii muzicale iesene.

De la succesul de ieri la ignorarea contemporană.

Laura Vasiliu (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
George Pascu – fondatorul școlii de muzicologie și critică muzicală din Iași

Carmen Chelaru (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
Filarmonica ieșeană sub semnul aniversărilor

„Creația românească: clasicismul modern”

Florinela Popa (Universitatea Națională de Muzică București)
Balcanism, mahala și spirit caragialesc în muzica lui Mihail Jora.

Veronica Demenescu (Universitatea de Vest, Timișoara)
Creatia muzicala a lui Sabin Dragoi în contextul national si european al primei jumatati a secolului XX

Francisca Paidac (Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău)
Figuri de compozitori banateni în prima jumatate a secolului XX

Eugen Cinci (Universitatea de Vest, Timișoara)
Scurt istoric al artei dirijorale din Banat

Roxana Pîrvu & Veronica Demenescu (Universitatea de Vest, Timișoara)
Creatia muzicală pentru pian a compozitorilor bănățeni în secolul XX

Luminița Duțică (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
Discurs neoclasic – recurs diatonic în Concertul pentru orchestră de Ion Dumitrescu

Cvartetul Orpheus:
Doru Albu, clarinet
Daniel Paicu, clarinet bas
Constantin Bogdan, clarinet, clarinet alto, saxofon
Bogdan Irina, clarinet

Ciprian Ion, Cvartet de clarinete, primă audiție absolută
Cvartetul Orpheus

Sabin Păutza, Jocuri VI, pentru clarinet și clarinet bas
Soliști: Doru Albu, Daniel Paicu

Cristian Misievici, Sinus, pentru clarinet solo
Solist: Bogdan Irina

Bogdan Chiroșcă, Impresii pentru clarinet solo
Solist: Daniel Paicu

Vasile Spatarelu, Sonanțe pentru clarinet solo
Solist: Doru Albu

Viorel Munteanu, Invocații pentru clarinet solo
Solist: Daniel Paicu

Bogdan Chiroșcă, Nocturnă pentru 3 clarinete, primă audiție absolută
Soliști: D. Albu, D. Paicu, B. Irina

Sabin Păutza, Divertisment pentru cvartet de clarinete, primă audiție
Cvartetul Orpheus

Cvartetul de clarinete Orpheus s-a înființat în anul 2000, la inițiativa prof. univ. dr. Doru Albu, alături de studenții săi din acea perioadă: Daniel Paicu, Bogdan Constantin și Eduard Hîncu. Dintre aceștia, primii trei fac parte și în prezent din cvartet, iar Eduard Hîncu, finalizându-și studiile, a fost înlocuit cu studentul Bogdan Irina.

Activitatea artistică a membrilor cvartetului, atât în ansamblu cât și individual, a fost bogată și la un nivel calitativ ridicat: prezența la Festivalul Internațional EUROTREF – Germania, edițiile din 2005 și 2008. Recitaluri în Germania, Italia, Republica Moldova. Turnee individuale sau de grup în Japonia, Ucraina, Tunisia, Austria, Franța, Belgia, Olanda, Germania, România. Membrii formației au apărut ca soliști cu orchestrele din Iași, Bacău, Botoșani, Galați, Târgoviște și cu orchestra Universității de Arte George Enescu.

Membrii cvartetului au fost distinși cu premii la concursuri internaționale în Italia, Republica Moldova, România. Au participat de asemenea la cursuri de interpretare în Italia, Germania, Republica Moldova, România; au realizat emisiuni radio și TV, precum și discul Bijuterii muzicale (2009).

Mentorul formației, prof. Doru Albu este membru în jurii la concursuri naționale și internaționale. A participat la organizarea celor două ediții ale Festivalului Internațional de Clarinet și Saxofon, Iași 2011 și 2012.

Concert de muzică psaltică în memoria muzicienilor ieșeni dispăruți
„Slujba Bizantină a Înmormîntării Mirenilor”

Corul Byzantion
Dirijor: Adrian Sârbu

1. Troparele ce se cântă la Trisaghion, glas leghetos, după Ștefanache Popescu
2. Cântarea întreit sfântă ce se cântă în procesiunea spre biserică și cimitir, glas Nenano (plagalul glasului al II-lea Trifonic), de Manuil Hrisafi, ultimul protopsalt al Constantinopolului, sec. XV, adaptare în românește de Macarie Ieromonahul (+1836)
3. Aliluia si Tropare
4. Psalmul 118
· Starea I, plagalul glasului al II-lea Tetrafonic
· Starea a II-a, plagalul glasului I Tetrafonon
· Starea a III-a, plagalul glasului al IV-lea Trifonic
5. Binecuvântările celor adormiți – după Ștefanache Popescu
6. Canonului Panihidei, Plagalul glasului al II-lea Tetrafonic, după Ștefanache Popescu (selecții de tropare și irmoase)
7. Stihira Care desfătare lumească, glasul I
8. Stihira Vai câte nevoie are sufletul, glasul al II-lea
9. Stihira Toate sunt deșertăciuni, glasul al III-lea
10. Stihira Unde este dezmierdarea cea lumească, glasul al IV-lea
11. Stihira Adusu-mi-am aminte, plagalul glasului I
12. Stihira Începătură și stat, plagalul glasului al II-lea
13. Stihira După chipul și asemănarea Ta, plagalul glasului al III-lea
14. Stihira Plâng și mă tânguiesc, plagalul glasului al IV-lea
15. Fericirile, după Macarie Ieromonahul (troparele după Virgil Nanu)
16. Lecturarea Apostolului, citire ecfonetică după modelul propus de Anton Pann (+1854)
· Prochimenul Apostolului, plagalul glasului al II-lea;
· Aliluia, glasul al II-lea;
17. Alte tropare (după podobia Când de pe lemn), după Virgil Nanu
18. Slava Văzându-mă zăcând, plagalul glasului al II-lea, de Dimitrie Suceveanu, Protopsalt al Catedralei Mitropolitane din Iași (+1898)
19. Plâng și mă tânguiesc, plagalul glasului al IV-lea, irmos calofonic de Visarion Protopsaltul Mănăstirii Neamț (+1842) – fragment
20. Plâng și mă tânguiesc, plagalul glasului al IV-lea, irmos calofonic de Amfilohie Iordănescu (+cca 1934)

Corul de muzică psaltică Byzantion activează actualmente în Iași, sub ascultarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iașilor, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și sub patronajul Universității de Arte George Enescu din Iași, fiind reprezentat de Asociația Culturală Byzantion și are ca scop promovarea valorilor muzicale ortodoxe.

Byzantion a reprezentat, mai întâi de toate, bucuria de a înălța împreună cântări alese lui Dumnezeu. A fost dintotdeauna prilej de căutare, de provocare, de căderi și de luptă, de mulțumiri sufletești. Este o încercare de a găsi o cale de a-i plăcea lui Dumnezeu cât mai bine prin muzică, lucru pe cât de simplu, pe atât de complex, de anevoios. A fost mai mereu șansa de a trăi momente alese de sărbătoare și de exaltare alături de oameni duhovnicești, fie la lumina unei lumânări dintr-o bisericuță athonită pe vârf de munte, fie la slujbele fastuoase ale arhiereilor contopiți cu poporul binecredincios. Este și va fi mereu o năzuință către mai bun, mai frumos, mai corect, mai pe urmele tradiției, pentru aceea este și o mare datorie de împlinit. Iar, mai presus de toate acestea, cea mai mare provocare rămâne pentru Byzantion și cu siguranță pentru noi toți conștiința că interpretul desăvârșit este acela care a reușit să îmbine munca de cercetare cu rugăciunea aplicată în cântare. Cine a ajuns aici, poate înmuia cu adevărat inimile.
Byzantion nu este încă un stil, ci o căutare. Căutăm, suntem ajutați să găsim, ne schimbam, și iar găsim ceva nou.
(text preluat din internet)

Simpozion cu tema: „Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană”
Ultima parte. Moderator: prof. univ. dr. Gheorghe Duțică

„Avangardă și post-avangardă românească”

Pavel Pușcaș (Academia de Muzică Gh. Dima Cluj-Napoca)
„Numai prin timp, timpul poate fi cucerit” aserțiuni asupra gândirii temporale a lui Aurel Stroe

Olguța Lupu (Universitatea Națională de Muzică București)
Arhitectură și percepție în „Obelisc pentru Wolfgang Amadeus” de Tiberiu Olah

Gheorghe Duțică (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
Muzici superpozabile

Lăcrămioara Nae (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
Compozitorul Gheorghe Firca. Observații analitice asupra lied-ului „Fragment”

Ani Rafaela Carabenciov (Universitatea de Vest, Timișoara)
Concertul pentru orchestră de coarde de Remus Georgescu

Anca Leahu (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
Pascal Bentoiu – Simfonia a VI-a „Culori”, sugestie-simbol versus programatism

Diana Andron (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
Materie, simbol, metaforă sonoră în „Aripi de lumină” de Doina Rotaru

Alex Vasiliu (TVR Iași)
Jazz-ul cameral/simfonic: experimente și reușite.
Suita „Fațete” de Dumitru Capoianu

Florin Luchian (Universitatea de Arte George Enescu Iași)
Studiu sociologic privind receptarea Festivalului Muzicii Românești, ediția 2011

Lansare de carte (ora 13.00). Moderator conf. univ. dr. Carmen Chelaru
„Teodor T. Burada, un întemeietor”de Mihail Cozmei, Editura Artes, 2012
„Creația lui Richard Oschanitzky. Trăsături stilistice” de Alex Vasiliu, Editura Muzicală 2012

Concert simfonic, Orchestra simfonică
Dirijor: Gottfried Rabl (Austria)
Solistă: Diana Jipa, vioară.

Iliesh Constantinescu
Poemul simfonic „Anotimpurile”, primă audiție

Paul Constantinescu
Concertul pentru vioară și orchestră (1957)
* Sostenuto. Allegro ben ritmato
* Andante
* Allegro molto

Leonard Dumitriu
Studiu simfonic, primă audiție

George Enescu
Simfonia nr. 2 în la major, op. 17
* Vivace, ma non troppo
* Andante giusto
* Un poco lento marziale
* Allegro vivace, marziale

Iliesh Constantinescu (n. 1942, Iași) este fiul profesorului Radu Constantinescu – fondatorul Filarmonicii de Stat din Iași. A început studiul pianului la Iași, cu părinții săi, Artemiza și Radu Constantinescu. A continuat apoi, în paralel cu violoncelul, absolvind Conservatorul din București în 1965, la clasa profesorilor Serafim Antropov și Radu Aldulescu. A studiat de asemenea compoziția cu Marțian Negrea.
Și-a început cariera artistică în calitate de prim-violoncelist la Orchestra simfonică a Radio-Televiziunii din București și ca solist cu diverse orchestre din București, din țară și din străinătate. A activat de asemenea în diferite formații camerale – orchestre de cameră, cvartet, trio, duo-sonate – realizînd concerte și înregistrări.
În anul 1981 se stabilește în Canada, unde continuă activitatea concertistică și didactică la Montreal, apoi la Universitatea din Regina (capitala provinciei Saskatchewan, sudul Canadei).
A fost profesor de violoncel în Romania, în Italia, Grecia, Germania și SUA.
Activitatea sa componistică a început în anul 1962. În Canada este membru in Uniunea Compozitorilor Canadieni (SOCAN) și Compozitor Asociat la Canadian Music Centre (CMC). Iliesh Constantinescu este de asemenea invitat în jurii naționale de compoziție.
Poemul Anotimpurilor (The Seasons Poem) a fost compus în 1993, la solicitarea orchestrei simfonice din orașul Regina, cu ocazia celei de-a 85-a aniversări, apoi înregistrat de C.B.C.

Leonard Dumitriu (n. 1962), compozitor, dirijor și cadru didactic universitar, a absolvit secția compoziție-dirijat la Conservatorul George Enescu din Iași. În decursul timpului, a dirijat la Teatrele de Operă din Iași, Craiova, Cluj, Timișoara, Constanța, Brașov, Novi Sad, Chișinău și a fost dirijor invitat al majorității filarmonicilor din țară. A întreprins turnee artistice în Italia, Germania, Elveția, SUA, a realizat înregistrări pentru fonoteca Radio România.
Sub bagheta sa, spectacolul Mefistofele de Arrigo Boito a primit premiul pentru „Cel mai bun spectacol de operă al anului 1999”, decernat de revista „Actualitatea muzicală”.
Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, compozițiile sale (printre care se află șase titluri de operă după Caragiale, lucrări corale și instrumentale, numeroase cicluri de lieduri) au fost interpretate sau transmise pe posturi de radio, atât în țară cât și în străinătate.
A primit Medalia Ordinul Cultural clasa I (2004), din partea președinției României.
„Scrisă în ianuarie-februarie 2004, lucrarea Studiu simfonic este o schiță, un exercițiu componistic de dimensiuni reduse, ce are în vedere sondarea diverselor combinații timbrale ale orchestrei. Pe parcursul a aproximativ 12 minute se desfășoară o formă de lied A B A’, în care A-ul este o introducere, B-ul o formă de sonată clasică, iar ultimul A o concluzie.
Cu un grad mediu de dificultate tehnică orchestrală, lucrarea provoacă interpreții (dirijor și orchestră) în găsirea culorilor adecvate expresiei sonore, ce poate conduce auditorul spre muzica de film.”
Autorul

„Concertul pentru vioară și orchestră de Paul Constantinescu (1909-1963) reprezintă una din lucrările de frunte ale genului autohton, o admirabilă îmbinare între tradiție și invenția personală, între spiritul clasic concertant și expresivitatea originală. O primă mărturie a reușitei de sinteză a compozitorului o aflăm în organicitatea și cursivitatea formei; clădită în trei secțiuni, fiecare dintre acestea constituie o ingenioasă îmbinare: partea I – preludiu-sonată, partea a II-a – lied-schezo, finalul – rondo-sonată. Este una din tendințele spre lărgirea orizontului arhitectural realizată apoi în muzica noastră pe scară largă.
Sub raportul emoțional-expresiv, lucrarea își află punctul culminant în secțiunea mediană, o pagină de elevată gândire poetică dinamizată de scherzo, care îi este integrat, avându-și un prolog și un epilog optimist, humoristic în simetria părților extreme.” (după Vasile Tomescu)
Concertul a fost terminat în iulie 1957 și interpretat în primă audiție la Brașov, la 18 octombrie 1958, de violonistul Ștefan Gheorghiu, sub bagheta lui Nicolae Boboc.

Simfonia nr. 2, dedicată de Enescu (1881-1955) memoriei lui Edouard Colonne, a fost interpretată în primă audiție la 15 martie 1915 (în vremuri de război, așadar), la Ateneul Român, cu orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice – „insuficientă”, cum spunea Pascal Bentoiu – sub bagheta compozitorului.
Tot Pascal Bentoiu numea această lucrare „hiper-genială”, fiind entuziasmat de „lumina solară pe care se încăpățânează să o împrăștie cu generozitate unei vremi care nu (mai) simțea nevoia de așa ceva”, de acel donquijotism fermecător și patetic”, care apare în interiorul ei, de atmosfera deosebită a acestei lucrări. Pascal Bentoiu mai nota că a cunoscut oameni pentru care Simfonia nr. 2 reprezintă creația absolută a lui George Enescu.
Se simt influențele mai multor compozitori în această lucrare, dar muzica este cea a lui George Enescu; se observă, cat se poate de clar, originalitatea – elementul esențial în valorizarea oricărui produs artistic.
Lucrarea are aspectul unui autoportret, al unui jurnal în sunete, este imaginea atmosferei muzicale caracteristice lui George Enescu, este lumea, așa cum o auzea el.

Dirijorul austriac Gottfried Rabl a devenit cunoscut pe scenele muzicale ale Austriei datorită aparițiilor sale la pupitrul Orchestrei Simfonice Radio din Viena, dar și a altor orchestre. Interesele sale în materie de lucrări se îndreaptă către compozitorii uitați, neglijați sau necunoscuți, pentru ca publicul să se poată delecta cu calitățile acestor lucrări. De asemenea, este respectat pentru valoarea sa de maestru de canto și de former choral director.
Recunoscut de presă ca „un specialist al lucrărilor moderne”, a impresionat criticii cu interpretări din repertoriul romantic târziu – Glazunov, Delius, Liadov, De Falla. Numeroasele sale înregistrări cuprind o întindere largă de stiluri muzicale.
După terminarea studiilor universitare la Viena, Gottfried Rabl a primit diploma în interpretare-corn, maestru de canto și dirijat. Interesul puternic pentru muzica contemporană l-a condus către o strânsă colaborare cu Leonard Bernstein la Viena, la Milano și în SUA, în acest timp, G. Rabl fiind asistent muzical și editor la opera lui Bernstein, A Quiet Place.
A urmat de asemenea cursurile Universității de Muzică din Indiana – SUA, apoi s-a întors în Austria, unde a condus coruri profesioniste.
Gottfried Rabl a dirijat pentru prima dată la Iași în mai 2006; de atunci revine în fiecare stagiune, fiind deosebit de apreciat de muzicieni și de public.

Diana Jipa a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București, la clasa prof. Florin Croitoru. A obținut premii la mai multe concursuri naționale și internaționale, între care Jeunesses Musicales București (1995) și Jaroslav Kocian din Cehia (1997).
În anul 2004 a fost finalistă la Concursul Eurovision Young Musicians din România, iar un an mai târziu a absolvit Colegiul Pro, cu diploma de excelență.
În aprilie 2005 a reprezentat România în concertul organizat la Bruxelles, cu ocazia semnării Tratatului de aderare a României și a Bulgariei la Uniunea Europeană.
A reprezentat școala românească de vioară la Festivalul Nume Noi ale Planetei, de la București (24-29 septembrie 1996) și la Moscova (6-10 februarie 1997), precum și la festivitățile din Italia cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființarea UNESCO.
Este membră a Fundației Internaționale Ion Voicu și cântă pe o vioară care aparține acestei fundații.
În septembrie 2007, Diana Jipa a interpretat, pe scena Ateneului Român, împreuna cu Orchestra Filarmonicii din Iași, lucrarea AREPO, concert pentru vioară și orchestră, a compozitorului elvețian David Philip Hefti – lucrare premiată secțiunea compoziție a Concursului Internațional George Enescu, ediția 2005.