„D-ale Carnavalului” – Spectacol de teatru-dans

Regia si coregrafia: Ioan Tugearu

Scenografia: Marfa Axenti

Scenariu: Liliana Tugearu, după Ion Luca Caragiale

Pregătire  text: Pușa Darie

Maeștri de balet: Mihail Motovilov, Dorina Cotorobai, Sergiu Cotorobai

Colaj muzical: Ioan Tugearu, Antonel Oprescu

Filmări și proiecție: Antonel Oprescu

Ansamblul de balet al Operei Naționale Române Iași

Elevii Secției de Coregrafie ai Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” Iași

Soliști:

Nae – Sergiu Cotorobai

Mița – Roua Răuț

Didina – Pamela Tănase

Candidat – Dumitru Buzincu

Iordache – Marian Chirazi

Crăcănel – Bogdan  Elisei Tuluc

Pampon – Adrian Ciapă

Ipistatul – Alexandru Sebeși

Chelner – Gheorghe Iftinca

Caragiale în lumea dansului

 Deși personajele sale sunt atât de viu conturate, încât s-au desprins din paginile textului și au căpătat o identitate ce ne pare integrată lumii reale –  o lume din timpul lui Caragiale și din toate timpurile care i-au urmat până în ziua de astăzi –  opera sa a servit rar ca punct de plecare al unei creații coregrafice.

Adina Cezar s-a aplecat asupra operei lui Caragiale, într-un alt ”An Caragile”, cel din 2002, montând la compania constănțeană a Teatrului de Balet “Oleg Danovski” spectacolul „La douășpe trecute fix”, o interpretare liberă a unora dintre personajele pieselor sale. Și tot o interpretare liberă, inspirată din toată opera lui Caragiale, sau mai bine zis din spiritul său, a conturat și Gigi Căciuleanu, în actualul “An Caragiale” din 2012, în spectacolul „D’ale noastre”, prezentat pe scena Teatrului Național din București.

Opera Națională Română din Iași a dorit să montez, însă, o piesă anume, D’ale Carnavalului, cu personajele și situațiile sale specifice. În acest fel am fost strâns în chingile replicilor care se succed vertiginos și schimbă pe loc raporturile dintre personaje, dându-mi mult mai puțină libertate decât într-o selecție de personaje și de situații pe care aș fi făcut-o singur. În acest context, am păstrat câteva replici definitorii pentru unele conjuncturi, lăsând apoi dansului cuvântul, de a spune pe limba lui, cum îi apar lui eroi ca Nae, Mița, Didina, Pampon, Crăcănel sau Iordache, cum se definesc ei prin mișcări și atitudini. Și, pe alocuri, mi-am permis să evadez, dincolo de cadrul strict al piesei, dar nu și dincolo de culoarea lumii lui Caragiale.

În cadrul unui an atât de bogat în creații teatrale și literare, care au dat din nou viață operei lui Caragiale sau au comentat-o din nenumerate unghiuri de vedere, personajele ieșene care au ieșit, cu ajutorul dansului, din paginile piesei  „D’ale Carnavalului”, sper să se poată regăsi și recunoaște ca parte a aceste lumi eterne și totuși mereu actuală,  mereu recentă.

Ioan Tugearu

Categorised as:

Comments are disabled on this post